‌

Istoria Stonehenge | 5.000 de ani sculptați în piatră

Istoria Stonehenge se întinde pe o perioadă de peste 5.000 de ani. Ceea ce se află astăzi pe Câmpia Salisbury este rezultatul eforturilor a generații întregi de constructori care au modelat peisajul, piatră cu piatră, credință cu credință.

A înțelege această istorie înseamnă a privi dincolo de celebrul cerc. Aceasta implică rituri funerare străvechi, transportul pietrelor pe distanțe lungi, aliniamente astronomice, mituri medievale și arheologia modernă. Iată cum acest monument preistoric a evoluat de la un simplu terasament la unul dintre cele mai studiate situri antice din lume.

Istoria Stonehenge-ului explicată

8500–7000 î.e.n.

La sit au fost dezgropate patru gropi mari de stâlpi din mezolitic, care probabil susțineau stâlpi asemănători unor totemuri din lemn de pin. Datarea cu radiocarbon arată că primii vânători-culegători au marcat în mod deliberat acest peisaj, ceea ce indică o semnificație ritualică sau teritorială cu mult înainte de începerea construcțiilor neolitice ulterioare.

3100 î.e.n.

S-a săpat un șanț circular cu o lățime de aproximativ 110 metri, folosind târnăcoape din corn de cerb, care avea un mal interior din cretă. Cunoscut sub numele de „henge”, acest perimetru delimita granițele oficiale ale monumentului și structura mișcarea ceremonială în interiorul spațiului.

3000–2500 î.e.n.

Aproximativ 80 de pietre albastre provenite din dealurile Preseli, din sud-vestul Țării Galilor, au fost transportate pe o distanță de peste 200 de kilometri. În această perioadă, situl a funcționat ca un important cimitir de incinerare, găzduind unul dintre cele mai mari ansambluri funerare neolitice cunoscute din Marea Britanie.

2600–2400 î.e.n.

Pietrele mari de sarsen provenite din Marlborough Downs au fost cioplite și ridicate sub formă de trilite și a unui cerc continuu cu praguri. Îmbinările de precizie, inclusiv cele cu cep și canelură, au asigurat stabilitatea structurii și au aliniat-o cu punctele de răsărit și apus din timpul solstițiului.

2030–1520 î.e.n.

În afara cercului de sarsen au fost săpate două inele concentrice de gropi, denumite gropile Y și Z. Deși nu au fost niciodată umplute cu pietre, ele reprezintă ultima activitate de construcție importantă înainte ca rolul ceremonial principal al monumentului să-și piardă din importanță.

800–1200 d.Hr.

Cronicii medievali, printre care și Geoffrey de Monmouth, au atribuit construirea monumentului lui Merlin și pietrelor aduse din Irlanda. Aceste interpretări legendare, deși inexacte, au modelat percepția publică asupra sitului timp de secole.

începând cu secolul al XVII-lea

În 1666, John Aubrey a efectuat una dintre primele cercetări documentate, identificând niște gropi circulare cunoscute astăzi sub numele de „Aubrey Holes”. Cercetătorii ulteriori au perfecționat metodele sistematice de excavare, punând bazele studiului arheologic modern în acest sit.

1986

Stonehenge, împreună cu peisajul preistoric din jur, a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Desemnarea a recunoscut în mod oficial valoarea sa universală excepțională și a consolidat măsurile de protecție juridică pentru situl arheologic.

Anii 2000 – prezent

Proiectele recente, printre care se numără studiile geofizice și analizele izotopice ale rămășițelor umane, au clarificat modelele de migrație și etapele de construcție. Cercetările actuale continuă să clarifice cronologia și contextul cultural esențiale pentru istoria Stonehenge.

Cine a construit Stonehenge?

Stonehenge a fost construit de comunitățile agricole din neolitic care s-au stabilit în Marea Britanie în jurul anului 4000 î.e.n. Dovezile arheologice și genetice sugerează că aceste populații au migrat din Europa continentală, aducând cu ele noi practici agricole și tradiții ceremoniale.

Analiza izotopică arată că unele dintre persoanele îngropate în acest sit proveneau din Țara Galilor, ceea ce susține teoria conform căreia comunități din diferite regiuni au colaborat la construirea acestuia. Amploarea efortului depus denotă o planificare pe termen lung, convingeri comune și o remarcabilă pricepere inginerească.

De ce a fost construit Stonehenge?

Loc de înmormântare și de ritual

Săpăturile arheologice au scos la iveală cel puțin 150 de morminte prin incinerare, datând din primele etape ale existenței monumentului. Concentrația de rămășițe umane indică o activitate funerară susținută, ceea ce face din Stonehenge un cimitir ceremonial important în Marea Britanie neolitică.

Aliniere astronomică

Axa monumentului este orientată exact spre răsăritul de la solstițiul de vară și spre apusul de la solstițiul de iarnă. Aceste orientări sugerează o planificare deliberată menită să țină cont de fenomenele solare extreme, consolidând sărbătorile sezoniere care stau la baza calendarelor agricole și ceremoniale.

Centru de vindecare

Analiza izotopică arată că unele dintre persoanele îngropate în apropiere proveneau din zone îndepărtate de Câmpia Salisbury, inclusiv din Țara Galilor. Alături de dovezile privind traumatismele și bolile, acest lucru susține teoriile conform cărora Stonehenge atrăgea oameni în căutare de intervenții rituale sau terapeutice.

Simbol al unității

Transportul pietrelor albastre din sud-vestul Țării Galilor și al pietrelor sarsen din Marlborough Downs a necesitat o coordonare a forței de muncă între regiuni. O astfel de organizare logistică presupune cooperarea între comunități, putând consolida alianțele sau identitatea culturală comună.

Peisaj ceremonial

Stonehenge făcea parte dintr-un complex preistoric mai amplu, care includea Durrington Walls și Woodhenge. Relațiile spațiale dintre aceste situri indică existența unor trasee procesionale planificate și a unor funcții ceremoniale complementare în cadrul unui peisaj ritualic integrat.

Tabel rezumativ al istoriei Stonehenge

PerioadăCe s-a întâmplat

8500–7000 î.e.n.

Stâlpii din lemn indică o utilizare ritualică timpurie a peisajului

3100 î.e.n.

S-au construit un șanț circular și un dig

3000–2500 î.e.n.

Pietre albastre aduse din Țara Galilor; încep înmormântările prin incinerare

2600–2400 î.e.n.

Cercul de sarsen și trilitele ridicate

2030–1520 î.e.n.

Au fost adăugate găurile Y și Z; faza preistorică finală

Epoca medievală

Legendele despre Merlin și uriași prind viață

secolul al XVII-lea

Primele cercetări documentate și studiile de istorie antică

1986

Inscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO

Epoca modernă

Cercetările arheologice în curs de desfășurare ne schimbă percepția

Întrebări frecvente despre istoria Stonehenge

Construcția a început în jurul anului 3100 î.e.n. cu ridicarea incintei din pământ, în timp ce structurile din piatră au fost ridicate între anii 3000 și 2400 î.e.n., în perioada neolitică.